Fermantaţia vinului roşu
făcāndu-se la un loc cu părţile solide(pieliţă şi seminţe, fără
ciorchini) necesită vase mai mari, care pot fi din lemn, de pămānt
ars sau de zidărie şi metal.
După umplerea zacătorelor,
mustul din strugurii roşii, peste cāteva zile intră īn fermentaţie ;
durata intrării mustului īn fermentaţie este īn raport direct cu
temperatura şi cu activitatea drojdiilor.
Sub influienţa
drojdiilor, zahărul din struguri se transformă īn alcool, īn bioxid
de carbon, īn glicerină. Bioxidul de carbon, degajāndu-se cu putere,
ridică boştina deasupra lichidului, formāndu-se un fel de căciulă,
care īmpiedică o aerisire puternică şi extragerea culorii.
După cāteva zile,
fermentaţia zgomotoasă īncetează, iar căciula, nemaifiind īmpinsă de
dioxidul de carbon, se lasă la fund ; vinul continuuă să fermenteze
foarte īncet, termināndu-se şi fermentaţia liniştită.
Vinificarea
vinurilor roşii cuprinde anumite metode de fermentare, cum şi
anumite măsuri care trebuie luate pentru reglarea temperaturii şi
supravegherea fermentaţiei.

|