Comisia de recepţie efectuează verificarea calităţii pe baza
standardelor, care cuprind caracteristicile de calitate ale
mărfurilor verificate, clasificarea deficienţelor a acestora ,
precum si procedura ce trebuie urmărită īn cazul canstatării unor
defecte.
Īn funcţie de
caracteristicile analizate (organoleptice sau de laborator), există
următoarele tipuri de verificări :
1.
verificarea
calităţii prin atribute
2.
verificarea
calităţii prin măsurare
► 1. VERIFICAREA CALITĂŢII
PRIN ATRIBUTE:
−
presupune constatarea prezenţei sau
absenţei caracteristicii atributive (organoleptice), la fiecare
produs realizat:
− presupune stabilirea
numărului de produse din eşantion care posedă sau nu caracteristica
atributivă respectivă, deci īmpărtirea produselor īn corespunzătoare
şī necorespunzătoare
Rezultatele verificării
prin caracteristici atributive se exprimă īn doua moduri :
●
prin fracţiune defectivă :
raportul procentual īntre numărul produselor defecte şi numarul
total de produse verificate.
● prin numărul defecte
la 100 unităţi de produs
► 2. VERIFICAREA
CALITĂŢII PRIN MĂSURARE
− Presupune
măsurarea caracteristicilor cantitative la fiecare produs din
eşantion
Pentru verificarea calităţii prin atribute şi măsurare se
folosesc : metoda organoleptică şi metoda de laborator
Metoda
organoleptica (analiză senzorială) stabileşte cu ajutorul
organelor de simţ proprietăţile organoleptice ale mărfurilor
(aspect, culoare, miros, gust etc.)
Este o metodă rapidă , uşoară, prezintă īnsa dezavantajul
subiectivităţii, deoarece rezultatele obţinute depind de acurateţea
simţurilor persoanelor care fac verifivarea calităţii şī de
pregătirea profesională a acestora.
Metodele de
laborator stabilesc proprietăţile fizice, chimice, mecanice,
micro-biologoce ale mărfurilor, cu ajutorul aparatelor şi
instrumentelor de laborator.
Se poate spune deci că, īn timp ce verificarea prin
atribute este simplă,economică, verificarea prin măsurare este
laborioasă, presupune folosirea unui personal calificat. Ea este, īn
schimb, mai precisă .
|